Fiecare avem paradisul nostru pierdut

By Boier Moflea

Arhiva pentru iulie 12th, 2009

Thinking of you

Scris de Moflea pe iulie 12, 2009

STBZ12_006

Publicat în Femei si barbati | Etichetat: | 6 Comentarii »

Testamentul

Scris de Moflea pe iulie 12, 2009

the-testamentAm ajuns la ultima zi, la ultima oră chiar. Sunt un bătrân singur şi neiubit, bolnav, suferind şi sătul de viaţă. Sunt pregătit pentru viaţa de dincolo; trebuie să fie mai bună decât aceasta.

Sunt proprietarul clădirii înalte din sticlă în care mă aflu şi a nouă­zeci şi şapte la sută din compania din incinta ei, al terenu­lui din jurul ei pe o rază de opt sute de metri în trei direcţii, cât şi al celor două mii de oameni care lucrează aici, şi al celorlalţi douăzeci de mii care nu lucrează aici, sunt proprietarul conductei de sub pământ, care transportă gazele până la clădire de pe câmpurile mele din Texas, sunt proprietarul companiilor de elec­tricitate şi concesionez satelitul nevăzut care se află la mii de kilometri deasupra noastră prin care dădeam odată ordine impe­riului meu risipit departe prin lume. Averea mea depăşeşte unsprezece miliarde de dolari. Am argint în Nevada, cupru în Montana, cafea în Kenya, cărbune în Angola, cauciuc în Malaezia, gaze naturale în Texas, petrol neprelucrat în Indonezia şi oţel în China. Compania mea deţine companii care produc electricitate, fac computere, construiesc baraje, tipăresc cărţi şi transmit semnale satelitului meu. Am filiale cu ramificaţii în mai multe ţări decât poate crede cineva.

Am avut cândva toate jucăriile pe care le-am vrut – iahturi, avioane, blonde, case în Europa, ferme în Argentina, o insulă în Pacific, cai pur sânge, până şi o echipa de hochei. Dar sunt prea bătrân pentru jucării.

Banii constituie sursa necazurilor mele.

Am avut trei familii – trei foste soţii care au dat naştere la şapte copii, dintre care şase sunt încă în viaţă şi fac tot ce le stă în putinţă ca să mă chinuie. Din câte ştiu, eu i-am conceput pe toţi şapte şi am îngropat unul. Ar trebui să spun că mama lui l-a îngropat. Eu eram plecat din ţară.

M-am îndepărtat de toate soţiile şi de toţi copiii. S-au adunat astăzi, aici, pentru că eu sunt pe moarte şi a venit vremea împărţirii banilor.

JOHN GRISHAM – Testamentul (The Testament 1999)

Obs. If you want all the text, just ask me

Publicat în De suflet | Etichetat: , | 4 Comentarii »