Scris de Moflea pe ianuarie 31, 2009

Te duci, de Mihai Eminescu
Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochii-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.
În faţă farmecul palorii
Şi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorătorii
De linguşiri, de viclenii.
Când mă atingi, eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău, când treci,
De-al genei tale gingaş tremur
Atârnă viaţa mea pe veci.
Te duci şi rău n-o să-mi mai pară
De-acum de ziua cea de ieri,
Că nu am fost victimă iară
Neînduratelor dureri,
C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca să mă faci să-mi ies din minţi.
Puteam numiri defăimătoare
În gândul meu să-ţi iscodesc,
Şi te uram cu-nverşunare,
Te blestemam, căci te iubesc.
De-acum nici asta nu-mi rămâne
Şi n-o să am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâne,
Ca mâni toţi anii s-or urma -
O toamnă care întârzie
Pe-un istovit şi trist isvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.
Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.
De-atunci, pornind a lui aripe,
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!
Acest articol a fost publicat pe ianuarie 31, 2009 la 05:24 şi e postată la Poezii.
Etichetat: mihai eminescu, poezie, te duci. Poţi urmări răspunsurile acestei însemnări prin RSS 2.0 feed.
Puteti lasă un răspuns, sau trackback from your own site.
jolie spus
profund.
Kalliope spus
superba poezia, superb Eminovici
descopera100 spus
fain blog
vrei sa facem link exchange?
trimite-mi un comentariu pe blog daca vrei
uite blogul meu http://descopera100.wordpress.com/
succes!
deea28 spus
Dintodeauna mi-a placut Eminescu. A fost preferatul meu in materie de poiezii, probabil pentru ca sunt o fire mai visatoare, romantica si atrasa de dulcegarii
).
vero spus
nu ai si comentariul la poezie? imi trebuie urgent =D