Daca mi-as fi putut trai din nou viata…

(Cateva din gandurile Emmei Bombecca, atunci cand a aflat ca se stinge de cancer)

…M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi. As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in vitrina. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult. As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa. As fi mincat pop-corn in camera “buna” si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului, cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-la ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba. As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, daca as avea o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, la-as privi cu adevarat… la-as trai… Nu m-as mai agita atat de mult pentru lucruri meschine si marunte.Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face. In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc. Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat. Si prin tot ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.

Sa luam exemplul unei femei:
La 3 ani: Se priveste si se vede printesa.
La 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa.
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urata. (Mama, nu pot merge la scoala aratand in halul asta!!)
La 20 de ani: Se priveste si se vede”prea grasa/prea slaba, prea inalta/prea scunda, prea cu parul lins/ prea creata”- dar decide sa iasa oricum.
La 30 de ani: Se priveste si vede”prea grasa/prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata”- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste, isi spune “asta sunt” si iese oricum.
La 50 de ani: Se priveste si spune “Sunt eu!”, si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata.
La 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.

Poate ar trebui, toti, sa ne punem mai devreme palaria violet!