Ha?
Scris de Moflea pe octombrie 11, 2009
-De ce majoritatea pozelor cu fete de pe hi5 sunt facute cand se tin de un zid sau langa un zid si poarta ochelari de soare? (sa nu mai spun ca unele poze sunt facute in oglinda si trebuie sa se vada aparatul foto sau telefonu)
Publicat în Personal | 8 Comentarii »
Nice car
Scris de Moflea pe septembrie 25, 2009
Publicat în Amuzant | Etichetat: Amuzant, masina, poza | 6 Comentarii »
Crearea lumii
Scris de Moflea pe septembrie 21, 2009
Dumnezeu a creat magarul si I-a zis:
- Tu vei fi magarul. Vei merge de la apus la rasarit carand bagaje pe spate. Nu vei avea inteligenta prea mare. Vei manca iarba si vei trai 50 ani.
Magarul a raspuns:
- Voi fi un magar, dar nu vreau sa traiesc 50 ani. Da-mi doar 20.
Dumnezeu I-a indeplinit dorinta.
Dumnezeu a creat cainele si I-a zis:
- Tu vei pazi casa omului. Vei fi cel mai bun prieten al sau. Vei manca resturile ce iti sunt date si vei trai 30 ani. Vei fi un caine!
Cainele raspunde:
- Doamne, 30 ani sunt prea multi. Da-mi doar 15.
Dumnezeu i-a implinit dorinta.
Dumnezeu a creat maimuta si I-a zis:
- Tu vei fi maimuta. Vei sari din copac in copac si vei face trucuri. Vei fi amuzanta si vei trai 20 de ani.
Maimuta Ii raspunde:
- 20 de ani sunt prea multi. Da-mi doar 10.
Dumnezeu ii implineste dorinta.
In sfarsit, Dumnezeu creaza omul:
- Tu vei fi omul, singura creatura rationala de pe Pamant. Iti vei folosi inteligenta pentru a domina peste animale. Vei domina lumea si vei trai 20 ani.
Omul raspunde:
- Doamne, voi fi om, dar 20 de ani sunt prea putini. Da-mi cei 30 de ani pe care i-a refuzat magarul, cei 15 pe care cainele nu i-a dorit si cei 10 pe care maimuta nu i-a vrut.
Dumnezeu ii indeplineste dorinta.
Si de atunci, omul traieste 20 de ani ca un om, se casatoreste si traieste 30 de ani ca un magar, muncind si carand bagaje pe spate. Cand copii cresc, va trai 15 ani ca un caine, avand grija de casa si mancand tot ce prinde. Apoi, cand este batran, traieste 10 ani ca o maimuta, mergand la casele nepotilor si facand trucuri ca sa ii amuze.
Publicat în Amuzant | Etichetat: Amuzant, caine, creare, magar, maimuta, om | 3 Comentarii »
Back
Scris de Moflea pe septembrie 20, 2009
Dupa multe pauze mari si dese, o sa postez aproape in fiecare zi.
Cateva poze din minivacanta pe care am facut-o !
Publicat în Personal | Etichetat: Personal, poze, vacanta | 3 Comentarii »
Evolutie
Scris de Moflea pe septembrie 11, 2009
Publicat în Special | Etichetat: evolutie, Special | 5 Comentarii »
Nice
Scris de Moflea pe septembrie 7, 2009
Publicat în Amuzant | Etichetat: masina, poza | 8 Comentarii »
Rozele
Scris de Moflea pe septembrie 3, 2009
De ziua numelui, în dar,
Primise roze Anişoara…
Le-a strîns frumos într-un pahar,
Dar rozele muriră seara…
Le cercetează tremurînd,
Nedumerită, mititica,
De ce s-au stins aşa curînd?
Nu le făcuse doar nimica…
Şi gîndul ei nevinovat
Se-ntunecă de-atîta jale
Cînd vede cum s-a spulberat
Podoaba mîndrelor petale…
Acum, cu drag, le-adună iar.
O, de-ar putea, le-ar da fiinţă !
Dar izbucneşte-n plîns amar
Văzînd că e cu neputinţă…
Sărman copil neştiutor
Ce plîngi sărmana ta comoară,
Asemeni rozelor ce mor,
Tot ce ni-e drag e dat să moară…
de Stefan Octavian Iosif
Publicat în Poezii | Etichetat: pahar, roze, stefan octavian iosif | 1 comentariu »
…cuvinte
Scris de Moflea pe august 31, 2009
… sarcina noastră e aceea de-a ne contopi atît de profund, de dureros şi de pătimaş cu acest Pămînt provizoriu şi precar, încît esenţa lui să renască invizibil în noi. Noi sîntem albinele invizibilului. Noi culegem neîncetat mierea vizibilului ca s-o acumulăm în marele stup de aur al Invizibilului.
RILKE, dintr-o scrisoare din 1925
Publicat în De suflet | Etichetat: cuvinte, dureros, pamant, sarcina | 1 comentariu »
Prea sus
Scris de Moflea pe august 31, 2009
Publicat în Amuzant | Etichetat: Amuzant, prea sus | 1 comentariu »
Sonete
Scris de Moflea pe august 25, 2009
William Shakespeare – Sonete
***
1. Oglinda nu m-arată că-ş bătrân,
când tinereţea, tu, sunteţi de-olaltă,
dar când te văd muşcat de timp, rămân
fără de zile sub a morţii daltă.
Port haina-ţi de frumos şi eu acum,
veşmânt care fiinţa ţi-o cunoaşte.
Cum am putut să mă desprind din fum
şi să mă nasc ‘nainte de-a mă naşte?
O, dragule, păzeşte-te avar,
eu sufletul, cu veghea mea ajungu-l
şi inima-ţi feresc asemeni doar
bătrânei doici care-şi veghează pruncul.
nima-mi dai când inima-mi se sparge’:
De mult a mea e, darul nu-l întoarce!
***
2. Dizgraţiatul sunt, hulit de soartă,
sunt singuraticul ce tulbur, crunt,
cu lacrimile, cerul şi mă poartă
în mine gândul pierderii, afund.
Cu cei bogaţi în vise vreau să semăn,
şi le-aş deprinde bunul meşteşug
cu care-acum cel mai puţin mâ-ngemăn,
eu orice am, departe-s de belşug!
Acestea le gândesc şi-mi port dispeţul
dar când fără de veste te evoc
sunt ca privighetoarea, cântăreţul
suind sine porţi de cer un imn de foc.
bogat sunt, dragoste reamintită
şi nu schimb cu a regilor ursită…
***
3. Nu te iubesc? Cruzimea ta m-apasă,
când împotrivă-mi partea ta o ţin!
Gândindu-te, eu uit de tot, frumoasă
tirană, şi de mine uit deplin,
Mi-s prieteni oare cei care te-acuză,
în faţa celor ce-i alung apar?
Când tu mă cerţi, suspine port pe buză
şi mă răzbun pe mine însumi doar.
Ce dar m-ar face să nu pot, de-a pururi
robul să-ţi fiu, urmându-te-n restrişti,
când îţi ador belşugul de cusururi
numai când ochii, poruncind, ţi-i mişti?
i-s dragi cei care văd, aşa ţi-i vrerea,
urăşte-mă, eu mi-am pierdut vederea.
Publicat în De suflet | Etichetat: iubire, sonete, william shakespeare | 2 Comentarii »
